Goliatul de la Carei și misterul scheletelor gigantice descoperite pe teritoriul României

 

      Scheletele uriașilor descoperite pe teritoriul României fac vâlvă în lumea științifică, însă specialiștii nu au reușit să deslușească nici până în prezent cheia misterului ce învăluie existența acestora. Printre scheletele uriașe dezgropate de-a lungul timpului pe teritoriul țării noastre, unul a fost deshumat chiar în județul Satu Mare, în vara anului 2012, în timpul săpăturilor efectuate la centura de ocolire a municipiului Carei.

      Scheletul de la Carei a fost trimis în vederea unor analize mai amănunţite la Târgu Mureș, acolo unde în cadrul Muzeului Judeţean lucrează un expert în antropologie. Potrivit rezultatelor analizelor efectuate de către antropologul din Târgu Mureş rezultă că este vorba despre un bărbat de rasă nordică ce avea înălţimea de 1,93 metri, ceea ce este foarte mult dacă ne gândim la faptul că la acea vreme înălţimea medie a unui om era de 1,58-1,65 metri. Scheletul provine din perioada 1.500-1.400 î. Hr., ceea ce corespunde Epocii bronzului în această parte a Europei. Din studiile efectuate a reieşit faptul că războinicul ar fi murit în jurul vârstei de 29-35 de ani.

     Vă reamintim că scheletul războinicului a fost găsit îngropat în cimitirul unei aşezări preistorice descoperite cu ocazia începerii lucrărilor la centura de ocolire a municipiului Carei. Cu ocazia săpăturilor, arheologii au descoperit şi câteva fântâni, cuptoare şi spaţii de depozitat alimente neobişnuit de mari.
     Cu toate acestea, de mai bine de mai bine de doi ani încoace, subiectul lâncezește în sertarele specialiștilor. Între timp, scheletul „Goliatului” de la Carei a stârnit interesul unor specialiști din Germania, Ungaria și SUA.
      Desigur, uriașul de la Carei a avut o statură mai mică decât cea a scheletelor giganților descoperite în alte colțuri ale lumii, însă acesta a fost mult mai înalt decât media acelor vremuri (1,93 metri, față de media de 1,58-1,65 metri).

      Totodată, în România se vorbește despre uriașii din Piatra Craiului și Munții Perșani, despre scheletele de uriași descoperite la Polovragi, la Cetățeni (2005), sub Mănăstirea Negru Vodă, personaj despre care se spune că avea el însuși o statură impunătoare. De asemenea, Țara Hațegului este plină de legende despre uriași. La începutul veacului trecut, în depresiunea dintre Petroșani și Deva, s-au găsit câteva schelete despre care se crede că aparțineau uriașilor.

   uriasul de la Piatra Craiului


uriasul din Muntii Persani 


      Legendele vorbesc și despre Cetatea de la Oncești (județul Maramureș), ca fiind sălașul uriașilor. Un alt exemplu elecvent pentru subiectul articolului nostru, dar evitat cu desăvârșire de către savanții noștri este faptul că necropola de la Argedava (Cetatea lui Burebista) a adăpostit mormintele a 80 de oameni înalți de peste 5 metri.

           cetatea Argedava

      La Scăieni (județul Buzău) au fost dezgropate în 1985 două schelete de uriași. Totodată, în localitatea Măriuța (județul Călărași) au fost deshumate trei schelete de uriași.

           
                                                               uriasii de la Mariuta

     Arheologii au descoperit pe toate continentele sute de schelete de giganţi, ca mărturie că uriaşii n-au fost doar legende. Descoperirile au stârnit vâlvă şi circulă pe Internet, însă oamenii de ştiinţă nu s-au pronunţat cu privire la autenticitatea acestor dovezi. Dacă legendele vor fi confirmate de antropologi, acesta va fi doar începutul care va schimba istoria omenirii.

Sursa : adevarul.ro

Scheletele de giganti descoperite in Romania fac valva in lume.

În luna august 2012, lângă Carei, a fost descoperit un schelet uriaş, care a făcut vâlvă la acea oră în lumea ştiinţifică din Europa, dar şi de peste Ocean. Mai mulţi specialişti, arheologi şi antropologi străini au fost şi sunt în continuare interesaţi de scheletul războinicului uriaş scos la lumină în urma unor lucrări de excavare efectuate lângă Carei.

Scheletele uriaşilor descoperite pe teritoriul României fac vâlvă în lumea ştiinţifică, însă specialiştii nu au reuşit să desluşească nici până în prezent cheia misterului ce învăluie existenţa acestora. Printre scheletele uriaşe dezgropate de-a lungul timpului pe teritoriul ţării noastre, unul a fost deshumat chiar în judeţul Satu Mare, în vara anului 2012, în timpul săpăturilor efectuate la centura de ocolire a municipiului Carei.

  Celebrul Goliat al filistinenilor se pare că a avut o rudă rătăcită într-un sat preistoric de la periferia Careiului. Lucrările de construcţie a centurii de ocolire a oraşului au scos la iveală urme ale unei aşezări preistorice şi a unui cimitir din aceeaşi perioadă, iar într-un mormânt de la marginea cimitirului a fost descoperit scheletul unui bărbat ce măsura aproape 2 metri înălţime, ceva nefiresc pentru vremea aceea deoarece media de înălţime nu depăşea 1,5 metri.  

  Războinicul a fost înmormântat în afara cimitirului existent în vechea aşezare, cu un pumnal pe care îl purtau doar cei cu rang înalt. In plus, statura lui impresionantă le-a trezit curiozitatea arheologilor. Imediat l-au botezat “Goliat”.   Pumnalul are si el valoare de tezaur. Specialiştii cred că razboinicul a încălcat cumva regulile, dacă nu i-a fost permisă înhumarea alături de comunitate.   “Sunt printre cele mai importante vestigii descoperite în judeţul Satu Mare fiind totodată un caz foarte rar în care un războinic, după noi de origine tracică şi  aparţinând unei caste importante, este înmormântat la marginea aşezării ,aceasta demonstrând că ar fi făcut un lucru reprobabil. Însă faptul că era îngropat într-o poziţie mai ciudată, cu un pumnal lângă cap şi cu o piatră pe mână denotă că a fost tratat cu respect, ca un războinic” ne-a declarat Liviu Marta, directorul Muzeului Judeţean din Satu Mare

 A stârnit interes şi peste hotare

  După ce a fost trimis la Târgu Mureş în vederea efectuării unor studii antropologice s-a dovedit că scheletul provine din perioada 1.500-1.400 î. Hr., ceea ce corespunde Epocii bronzului în această parte a Europei. Din studiile efectuate a reieşit faptul că războinicul ar fi murit în jurul vârstei de 29-35 de ani. ”Uriaşul”  a stârnit interes şi în rândul oamenilor de ştiinţă din străinătate astfel că o probă prelevată din structura osoasă a uriaşului a fost trimisă în Germania în vederea efectuării unor analize mai detaliate.

 Ba mai mult, în vara anului 2013 a sosit în România o echipă mixtă alcătuită din arheologi şi antropologi germani, americani şi maghiari care a studiat atât scheletul găsit cât şi zona unde s-a făcut descoperirea istorică. „Până în prezent au fost două echipe de arheologi, una din Germania şi alta de la Budapesta care au scanat zona în vederea identificării şi ai altor morminte după care a mai sosit o echipă mixtă alcătuită din specialişti germani, americani şi maghiari pentru a continua cercetările în zona în care a fost descoperit scheletul războinicului. În vara acestui an şi-au mai anuţat prezenţa câteva echipe din străinătate dovadă că Goliatul nostru a făcult vâlvă mare în rândul oamenilor de ştiinţă din toată lumea”, ne-a mai declarat directorul Marta.

 “Bebeluş” pe lângă celelalte schelete uriaşe descoperite în România

 Desigur, uriaşul de la Carei a avut o statură mai mică decât cea a scheletelor giganţilor descoperite în alte colţuri ale lumii, însă acesta a fost mult mai înalt decât media acelor vremuri (1,93 metri, faţă de media de 1,58-1,65 metri).     Totodată, în România se vorbeşte despre uriaşii din Piatra Craiului şi Munţii Perşani, despre scheletele de uriaşi descoperite la Polovragi, la Cetăţeni (2005), sub Mănăstirea Negru Vodă, personaj despre care se spune că avea el însuşi o statură impunătoare.

 De asemenea, Ţara Haţegului este plină de legende despre uriaşi. La începutul veacului trecut, în depresiunea dintre Petroşani şi Deva, s-au găsit câteva schelete despre care se crede că aparţineau uriaşilor.   Legendele vorbesc şi despre Cetatea de la Onceşti (judeţul Maramureş), ca fiind sălaşul uriaşilor.

 Un alt exemplu elocvent, dar evitat cu desăvârşire de către savanţii noştri este faptul că necropola de la Argedava (Cetatea lui Burebista) a adăpostit mormintele a 80 de oameni înalţi de peste 5 metri.   La Scăieni (judeţul Buzău) au fost dezgropate în 1985 două schelete de uriaşi. Totodată, în localitatea Măriuţa (judeţul Călăraşi) au fost deshumate trei schelete de uriaşi.   Arheologii au descoperit pe toate continentele sute de schelete de giganţi, ca mărturie că uriaşii n-au fost doar legende.

Descoperirile au stârnit vâlvă şi circulă pe Internet, însă oamenii de ştiinţă nu s-au pronunţat cu privire la autenticitatea acestor dovezi. Dacă legendele vor fi confirmate de antropologi, acesta va fi doar începutul care va schimba istoria omenirii.

sursa:  adevarul.ro

10 mistere ale Munţilor Bucegi: apă vie, tuneluri secrete, portaluri, „guri de rai”, poli energetici puternici

                Semeţi, periculoşi şi misterioşi, Munţii Bucegi sînt consideraţi în literatura cu preocupări în domeniul paranormal un adevărat „pol energetic”. De la tuneluri subterane pînă la „guri de rai”, cărări ireale şi locuri foarte încărcate energetic, Munţii Bucegi suscită imaginaţia celor care le străbat potecile. Există o foarte bogată literatură de specialitate pe tema misterelor şi a fenomenelor paranormale din Bucegi.
               Potrivit acesteia, Munţii Bucegi ar fi presăraţi de locuri misterioase, zone foarte încărcate energetic, unde aparatura se declanşează singură sau oamenii resimt simptome ciudate, portaluri prin care oamenii dispar şi apar în alte locuri, la foarte mare distanţă. Despre Bucegi se mai spune că sînt presăraţi de tuneluri subterane de zeci de kilometri, dar şi de locuri în care oamenii se vindecă miraculos datorită „apei vii” şi a „gurilor de rai”.

1. Reţeaua secretă de tuneluri şi „Triunghiul de aur” al Daciei  - Una dintre ipotezele care suscită cel mai mult imaginaţia amatorilor de mistere din Bucegi este cea a existenţei unei reţele de galerii subterane în interiorul Bucegilor. 

         
               Teoriile merg de la o reţea care comunică pe sub pămînt cu piramidele din Egipt pînă la existenţa unei baze secrete pe care nimeni nu ar trebui să le cunoască, sau tuneluri construite de civilizaţii extraterestre care monitorizează atent tot ce se întîmplă pe Pămînt.
           
              Tunelurile ar fi cunoscute de un număr foarte mic de persoane încă de pe vremea dacilor, cînd acestea aveau fie un rol strategic, fie ascundeau un tezaur. Cei care s-au ocupat de măsurători spun că există galerii care comunică prin munte cu Retezatul şi Rarăul, din Masivul Ceahlău. Pe aceste vîrfuri ar fi fost, la fel ca pe Vîrful Omu, sanctuare care, împreună, formau „Triunghiul de aur” al Daciei datorită energiilor impresionant de mari care s-ar regăsi în cele 3 puncte.

2. Secretul din Tunelul Izvor care leagă Prahova de Dîmboviţa

              Construcţia celebrului Tunel „Izvor”, care ar lega judeţele Prahova de Dîmboviţa, prin Masivul Bucegi, a început în 1913. CFR a aprobat atunci, cu acceptul regelui Ferdinand, construirea magistralei Tîrgovişte – Pietroşiţa – Sinaia, iar varianta cea mai scurtă era prin munte.
   
              Aşa s-a decis spargerea Masivului Bucegi, în zona „Păduchiosu”, pentru a scurta distanţa dintre Moroieni şi Sinaia. Primul război mondial a sistat lucrarea, în 1914, aceasta fiind reluată abia în 1938 şi abandonată din nou. În 1941, trupele naziste de ocupaţie au reluat construcţia cu cel mai rapid ritm, dar finalul războiului a însemnat şi terminarea lucrărilor, nu şi a lucrării. În pa- rtea dîmboviţeană a tunelului au fost realizaţi 480 de metri, din care doar 100 de metri au fost betonaţi.
 
               Dacă s-ar fi construit pînă la capăt, ar fi avut 20 de kilometri şi ar fi fost cel mai mare tunel din România. Nu se cunoaşte nici pînă în ziua de astăzi adevăratul motiv pentru care a fost închisă această gură de tunel. Circulă, însă, o serie de legende locale potrivit cărora siguranţa naţională ar fi fost invocată de autorităţile de atunci, dar şi faptul că nemţii aveau îngropată aici o locomotivă unică în toată Europa, iar tehnica nu trebuia să intre sub nici o formă pe mîna ruşilor. În 1985, două echipe de la Securitate au detonat intrarea. Unele voci spun că regimul a vrut să ascundă faptul că, în retragere, nemţii au executat 100 de localnici care lucrau la tunel. Alţii spun că singura raţiune a fost cea a siguranţei, întrucît doar o parte era betonată.

3. Sfinxul şi Babele

              Misterele care înconjoară ciudatele stînci Sfinxul, stînca cu chip de om, şi Babele stîrneşte un interes enorm pentru pasionaţii de mistere. Un megalit antropomorf situat la peste 2.200 de metri altitudine a fost numit astfel după asemănarea sa cu Sfinxul Egiptean.
              Geologii pun formarea sa pe seama eroziunii eoliene, dar Internetul este plin şi de teorii fanteziste, care spun că dacii ar fi sculptat megalitul, sau că acesta ar fi de origine extraterestră. Teoriile îşi au originea în faptul că Sfinxul ar fi cel mai vechi dintre simbolurile noastre sacre, existînd şi pe vremea regatelor dacice care îl venerau pe Zalmoxis.
               Alte poveşti spun că între Sfinxul din Bucegi şi Sfinxul din Egipt ar exista un tunel al timpului, tridimensional, un culoar energetic. S-au făcut inclusiv presupuneri că Atlasul din mitologia greacă este vîrful Omul din Bucegi sau Prometeu înlănţuit de o stîncă de pe acelaşi vîrf, iar Babele, nişte altare ale unei vechi civilizaţii.
             

4. Piramida energetică

                Un alt fenomen legat de Sfinx, care adună în fiecare an, pe 28 noiembrie, sute de persoane, este Piramida Energetică. În acea zi, pasionaţii de fenomene paranormale spun că razele soarelui „construiesc”, la apus, o piramidă energetică în jurul chipului sculptat în piatră. Condiţiile pentru piramida magică, formată de razele aurii care luminează straniu, se formează doar în data respectivă, iar „apariţia” are rol tămăduitor pentru cei care ajung în zonă, în această zi specială. Există şi un număr de persoane care s-ar fi vindecat datorită piramidei, iar aceştia se întîlnesc în fiecare an pe 28 noiembrie, considerîndu-se „aleşi”.
 

5. Gura de Rai, locul magic unde oboseala dispare brusc

           Diverse teorii susţin că în zona Vîrfului Omu se află aşa-numitul „centru al Pămîntului”, locul unde s-ar face legătura între Cer şi Pămînt. Considerate „guri de rai” în tradiţia românească, astfel de locuri alungă oboseala ca prin farmec, învăluiesc corpul uman în energii pozitive şi vindecă anumite boli. „Gura de Rai” ar fi amplasată pe drumul dintre Cabana Omu spre Peştera. Un loc similar a fost identificat şi pe o pantă de pe platoul Bucegilor, din apropierea Sfinxului. Aceste locuri ar fi caracterizate de o anomalie magnetică atipică, zonă care are efecte benefice asupra organismului uman.
    

6. „Apa vie” din cascada celor 7 izvoare

                  Unul dintre miturile Bucegilor, poate unul dintre cele mai disputate, se leagă de „apa vie”, prezentă în mitologia românească prin asociere cu zîne şi feţi-frumoşi care îşi regenerau puterile după ce sorbeau din ea. Un astfel de loc ar fi la cascada celor 7 izvoare din Bucegi, aflată între Lacul Bolboci şi Lacul Scropoasa, pe Valea Ialomiţei.
                  Despre apa cascadei circulă numeroase mituri. În primul rînd, apa purtată de cele 7 izvoare este creditată ca fiind cea mai pură din lume, fără azotiţi şi azotaţi, titulatură neconfirmată oficial, dar atestată de studii microbiologice. Pentru puritatea apei există două teorii. Fie că şuvoiul trece printr-un cîmp magnetic, care îi ordonează structura moleculară pînă la ideal, fie străbate un zăcămînt de argint care împiedică dezvoltarea bacteriilor şi purifică apa. În jurul apelor pure de la cele 7 izvoare s-a creat şi o adevărată mitologie. Internauţii vorbesc despre izvoarele sacre ale lui Zalmoxe, localizate chiar pe locul cascadei.
                    

7. Cărarea ireală pe care oamenii dispar fără urmă

          Unul dintre fenomenele paranormale care suscită interesul, dar şi groaza amatorilor de senzaţional este cărarea ireală din Bucegi. Localnicii din Buşteni, dar şi oameni ai munţilor spun că pe traseul Jepii Mici, urcînd pe Valea Comorilor, în anumite condiţii meteorologice, în special vara, cînd pe munte se lasă o ceaţă grosă aparent fără o explicaţie, apare o cărare îngustă, de aproximativ 20 de centimetri, paralelă cu poteca principală. În realitate, această cărare blestemată nu există, iar cei care se aventurează să calce pe ea mor sau dispar pentru totdeauna.
                       
            Doar norocoşii reapar după multă vreme, în alte locuri din Bucegi, dezorientaţi şi pierduţi, chiar răniţi, pe cînd majoritatea celor care păşesc pe cărare dispar fără urmă, sau trupurile lor sînt descoperite în primăvara viitoare, zdrobite de stînci. Oamenii locului spun că zona este o poartă temporală sau o deschidere către lumea de dincolo, iar experienţele povestite de cei care s-au salvat sînt similare celor care au experimentat moartea clinică.
         
             Renumele „paranormal” al Jepilor îşi are rădăcinile şi în numeroasele accidente grave, foarte grave sau mortale care s-au produs aici. Numeroşi turişti şi-au pierdut viaţa pe cărarea Jepilor Mici, care este recomandată doar celor bine echipaţi şi antrenaţi.

8. Valea Albă din Bucegi dă peste cap aparatele foto, provoacă ameţeli şi teleportări

               Valea Albă este poate cel mai umblat traseu nemarcat din Bucegi, traseu care atrage ca un magnet aventurierii. Geografic, Valea Albă separă Muntele Caraiman de Muntele Coştila, fiind mărginită pe dreapta de peretele Văii Albe, un uriaş vertical, şi pe stînga de Creasta Picăturii. Una dintre cele mai cunoscute legende ale zonei vorbeşte despre un portal care ar exista în Valea Albă. Localnici şi turişti au relatat despre faptul că au întîlnit în Valea Urlătorii, la kilometri distanţă, oameni complet dezorientaţi, care fie nu ştiau deloc unde se află, fie credeau că se află în alte locuri.
           
              În Buşteni circulă numeroase poveşti despre existenţa unor portaluri care leagă Valea Urlătorii de Valea Albă, sau de Valea Cerbului. O echipă de la „Lumea misterelor”, o publicaţie adresată pasionaţilor în domeniu, a organizat mai multe expediţii în Bucegi, în zone despre care sînt relatări că se manifestă fenomene paranormale sau energii absolut inexplicabile, printre care şi Valea Albă.
 
             În vale, aparatele de fotografiat digitale s-au resetat din senin, pentru ca apoi să-şi revină la fel de brusc şi inexplicabil, sau se declanşau brusc şi realizau fotografii foarte bune. Femeile din respectiva expediţie au experimentat şi stări de „golire de energie”, vertij şi pierderi de echilibru. Alte persoane care au ajuns în Valea Albă spun că aparatele digitale s-au declanşat din senin şi au surprins fotografii foarte bune.

9. Pietrele calde de la Gura Diham

           Un fenomen misterios cercetat tot de echipa de la „Lumea misterelor” este cea a pietrelor calde de la Gura Diham. Pietrele paralelipipedice care seamănă cu monumente funerare se găsesc pe drumul forestier care duce la Cabana Gura Diham (la aproximativ 4,2 km de Buşteni).
         
          În preajma acestora, acumulatorii aparatelor foto s-au descărcat din senin, cu toate că erau noi, la fel şi bateria de la telefonul mobil sau cea de la camera video. Aparatura şi-a revenit după ce grupul s-a îndepărtat de locul respectiv.
          Ceva mai sus pe traseu, membrii echipei au întîlnit un pîlc de copaci în interiorul căruia era un curent de aer inexplicabil de cald, iar pietrele erau şi ele calde, cu toate că afară era destul de răcoare, expediţia desfăşurîndu-se pe finalul lui octombrie 2009. Revenind ulterior în zonă, împreună cu mai multe persoane, printre care se numărau şi sceptici, cercetătorii au constatat acelaşi tip de manifestări. În plus, persoanele care au participat la expediţie au experimentat o golire de energie, iar cei care au atins pietrele funerare misterioase chiar au avut ameţeli, pierderi de echilibru şi au simţit minute bune o apăsare în piept.
     

10. Misterele sutelor de cutremure din Bucegi, din 1993

          În anul 1993, în perioada 4 mai – 10 iunie, s-au produs cîteva zeci de cutremure – există şi mărturii că au fost cîteva sute -, pentru care nu există încă explicaţii care să mulţumească pe toată lumea. Potrivit localnicilor, frecvenţa cutremurelor era zilnică şi se producea la ore fixe. Unii spun că orele erau 20 şi 3 dimineaţa, alţii spun că seismele se produceau la ora 20,30. Specificul acestora era faptul că erau precedate de un vuiet puternic, ca şi cum ceva s-ar fi prăbuşit în interiorul munţilor. Seismele aveau o intensitate destul de mică, de 3 sau 4 grade, însă se produceau la mică adîncime – 10 sau 15 kilometri, ceea ce făcea ca zgomotul din munţi să înfricoşeze localnicii.
   
            Vîrful a fost reprezentat de un seism de 5,1 grade, produs în zona Buşteni-Sinaia, în seara zilei de 23 mai 1993. Seria de cutremure a ridicat multe semne de întrebare în principal din cauza faptului că Bucegii nu sînt „zguduiţi” în general, pentru că nu sînt într-o arie seismică, dar şi pentru că seria de cutremure a încetat brusc, şi nu s-a mai manifestat de atunci.
            Oamenii spun că erau încărcaţi energetic atît de mult, încît orice sau pe oricine atingeau se producea o curentare, care ajungea pînă la arsuri uşoare, aveau insomnii, iar semnalele radio fie cădeau, fie se amplificau brusc în anumite zone. De asemenea, deşi aveau insomnii, oamenii nu se simţeau niciodată obosiţi. În zonă s-au făcut cercetări referitoare la seria de cutremure, dar cauzele acestora nu au fost elucidate pe deplin. „Secvenţa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unică pe teritoriul României. Se încearcă o interpretare a studiilor făcute în zonă. Dar problemele nu sînt încă elucidate”, a spus, în presa de specialitate, Mircea Radulian, directorul ştiinţific al Institutului Naţional pentru Fizica Pămîntului.

Sursa: www.ziartricolorul.ro