Munții
Carpați sunt cei care ascund cea mai mare parte a istoriei dacilor.
Această istorie nu doar că nu este cunoscută pe deplin în zilele
noastre, dar este presărată cu cele mai mari secrete pe care doar un
popor mistic putea să le aibă. Astfel, unul dintre cele mai de preț
comori dacice sunt tunelurile secrete care pur și simplu străbat acest
lanț muntos de la un capăt la celălalt.
Legendele
dacice susțin că aceste drumuri subterane au jucat un rol important în
dezvoltarea economică a Daciei. În vremuri de război, ele erau folosite
pentru a adăposti femeile și copiii alături de cele mai de preț comori.
De asemenea, atunci când situația o cerea, dacii foloseau tunelurile
pentru a traversa munții cât mai rapid.
Așa
s-a întâmplat și în anul 105, când împăratul roman a vrut să
pecetluiască situația Daciei pentru totdeauna. Trupele romane au cucerit
mai multe cetăți, pentru ca în cele din urmă să se apropie considerabil
de Sarmizegetusa.
Interesant este faptul că împăratul roman, după ce cucerea o cetate
dacică, o reconstruia și lăsa mai mulți soldați s-o aibă în pază.
Această decizie a fost luată pentru ca astfel să-i asigure spatele
armatei sale, pentru că dacii erau recunoscuți pentru faptul că apăreau
acolo unde te așteptai mai puțin.
Odată
ajunși în fața marii bătălii, romanii și dacii lui Decebal s-au luptat
cu îndârjire pentru ore bune. Era spre sfârșitul toamnei, zăpada domina
Munții Carpați, ceea ce făcea ca luptă să fie extrem de grea. După mai
multe ore de război, balanța tindea să se încline romanilor. Decebal
simțind că bătălia urmează a fi pierdută, le-a ordonat ostașilor săi
retragerea. În doar câteva minute, toți dacii dispăruseră ca prin
minune. Romanii i-au căutat ore bune, dar parcă intraseră în pământ și
nu mai vroiau să iasă.
Decebal a
încercat astfel să-și reorganizeze armata, dar și să schimbe frontul
operațiilor la Sud de Dunăre, pe teritoriul roman. În doar două zile
întreaga armată a străbătut o distanță greu de imaginat în condițiile în
care zăpada era din abundență, iar frigul aproape insuportabil. Dacii
nu s-au teleportat, doar că au folosit unul dintre drumurile subterane,
care străbăteau munții de la un capăt la celălalt.
Conducătorii
romani au realizat că nu este posibil ca o întreagă armată să parcurgă o
distanță atât de mare în mai puțin de două zile și prin diverse metode
au aflat de tunelurile subterane pe care le foloseau dacii. Astfel, au
organizat mai mult ambuscade și au reușit să înjumătățească armata
dacică. Într-un final, marea bătălie de la Adamclisi a avut un singur
învingător, iar dacii au fost pur și simplu reduși la tăcere.
Traian
a ordonat astuparea drumurilor subterane pe care le descoperise, dar
niciodată nu a știut că există atât de multe precum se bănuiește în
prezent.
De-a
lungul timpului, au fost efectuate diverse măsurători în speranța
descoperirii acestor tuneluri impresionante. S-au descoperit două
treceri subterane care fac legătura între zona Bucegilor până în apropiere de Peştera Urșilor și Carpații Occidentali.
Mai mult, se presupune că aceste tuneluri au fost construite prin
puterea magică a zeului suprem Zamolxe și că privite de sus formează un
cap de lup imens, care are gura deschisă ca și cum s-ar arunca asupra
prăzii sale.
Sursa: www.efemeride.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu